CUTREMURATOR! Ce banc sinistru a facut Gabriel Cotabita cu doua ore inainte sa ajunga la spital: “Eu am rezolvat problema…”

O clipa fatidica a fost de ajuns pentru Gabriel Cotabita sa ajunga fata in fata cu moartea, solistul fiind acum tinut in viata de aparate, de eforturile medicilor, dar si de gandurile bune ale celor care se roaga fara incetare pentru ca el sa-si revina. Nimic nu ar fi prevazut ceea ce s-ar fi intamplat, artistul avand o bunadispozitie debordanta, in dimineata necazului. Ba chiar a oferit un interviu savuros, jurnalistul Radu Buzaiaunu, cel care l-a “interogat”, publicand o parte a conversatiei lor, pe site-ul lui, radubuzaianu.ro.

O discutie libera, in care Cotabita s-a aratat impacat cu alegerile si cu prezentul lui, dar in care, coincidenta sau nu, a vorbit si despre sfarsit…

R: De unde si vorba cantecului, trece vremea…
Gabriel Cotabita: Asta nu e vorba cantecului. Sigur ca trece. Si e bine ca trece. Problema e cum trece.

R: Ca vremurile, au trecut pe langa noi, doi oameni in varsta tinandu-se de mana. Spre 80 de ani. Ai in minte deznodamantul acesta?
Gabriel Cotabita: Nu ma gandesc la chestia asta. Am avut teama asta a singuratatii. Ca de fapt asta e intrebarea ta. Am avut-o acum vreo 20 de ani cand am terminat albumul ”Prizonier”. Am avut acolo un text senzational la un cantec fantastic, care se numeste ” un simplu trecator”. Era o poveste fantastica, pe care am vazut-o cu ochii mei. Era vorba despre singuratate. Ma uitam pe o fereastra si vedeam pe o banca un batran, stand langa porumbei. Un batran pe care parea ca viata l-a tot lovit. Ca pe cel pe care l-am vazut trecand mai devreme. Arunca firimituri la porumbei. La un moment dat a venit catre el o batranica, l-a luat de brat si au plecat impreuna. Sigur, e frumos. Dar avem un banc celebru. Cu omul pe patul de moarte, stand inconjurat de sotie si de toata familia si putin incurcat ca, desi are cine sa-i aduca un pahar cu apa, totusi nu-i este sete. Eu am rezolvat problema singuratatii.

R: Iei in calcul si finalul acesta. Cu tine traind singur batranetea.
Gabriel Cotabita: Da. Il iau in calcul ca pe un mod de a trai.

R: Dintre femeile prin viata carora ai trecut. Care e cea care a marcat cel mai mult? Cea care ti-a daruit copii? Cea care te-a facut sa suferi? Sau ultima?
Gabriel Cotabita: Femeia care m-a marcat cel mai mult e mama. E cea mai importanta. Toate celalalte sunt incercari nereusite de a o inlocui. Cum face fiecare barbat.

R: Si ne intoarcem oarecum simetric. Dintr-o data suntem de acord ca exista un sablon. Mama e sablonul prin care le trecem pe toate.
Gabriel Cotabita: Mai grav. E arhetipul.

R: Prezentul. Cum e prezentul?
Gabriel Cotabita: Nu ma vait si nici nu fac destainuiri. Totul e in regula, ba chiar spectaculos. Ma bucur de viata. Si e bine cand te bucuri de viata.

 

E tinut in viata de aparte

 

Gabriel Cotabita a ajuns la Spitalul de urgenta viner dupa-amiaza, dupa ce a suferit un stop cardio-respirator, in timp ce se afla la sala de fitness. Starea lui este una grava, solistul in varsta de 59 de ani fiind tinut in viata acum de aparate. Medicii sunt rezervati, insa fac tot posibilul ca sa-l salveze. Se pare ca problemele cele mai serioase sunt la inima.
 

 D.E.